Vineri, 16 iunie – Sosire in Londra
M-am uitat în stânga mea, pentru a vedea un strop de diferite nuanțe de verde, puncte maro și am știut că suntem mai aproape de o Anglia frumoasă și însorită. Am ajuns in jurul orei 8:10 pe Aeroportul Luton, parintii mei absolut epuizati intrucat am dormit maxim 2 ore. Pe de altă parte,eu eram plina de bucurie, adrenalină și tot felul de emoții. Eram în sfârșit în locul în care mă simțeam ca acasă, singurul lucru care lipsea era o ceașcă de cafea și eram gata să explorez totul.
Când ajungeți la aeroport, veți aștepta controlul pașapoartelor UE/Marea Britanie în jur de o oră. Vă recomand să mergeți la Londra cu trenul de la Luton Airport Parkway și să verificați prețurile pe Train Pal cu o zi înainte pentru a vedea care sunt mai ieftine. Ar trebui să lăsați aproximativ 2 ore între sosirea avionului și plecarea trenului. Un tren direct către St. Pancras International durează aproximativ 24 de minute. IMG_5700
Am ajuns la Londra la 10:27, și am mers pe jos până la ‘Royal National Hotel’ timp de 16 minute, dacă ai un bagaj mai greu poți lua metroul (linia Picadilliy) de la stația St. Pancras, 1 stație până la Russell Square (10 minute) sau autobuzul 91 (13 minute). Când ajungeți la hotel, puteți încerca să vă faceți check-in dacă camera este disponibilă sau să lăsați bagajele și să vă faceți check-in mai târziu.
Era ora 11:40, eram deja în urmă cu itinerariul meu inițial, așa că ne-am grăbit spre statia Russell Square (puteți plăti transportul cu un card contactless, nu este nevoie să cumpărați bilet, dar asigurați-vă că când ieșiti sa verificați cand ieșiți cu același card ca să nu plătiți mai mult) pentru a merge la Wimbledon. IMG_5718
Catre Wimbledon am luat linia Piccadilly până la Gloucester Road (9 opriri) și apoi am schimbat pe linia District până la stația Wimbledon Park (8 stații).
Din parcul Wimbledon, puteți merge pe jos timp de 25 de minute sau puteți merge pe jos și apoi luați autobuzul 493 și mergeți spre GATE 4!
Wimbledon Tour
Pe măsură ce ne-am rătăcit puțin, după 35 de minute am ajuns la turul ghidat, unde ne-am întâlnit cu alți fani ai tenisului și un ghid de tur minunat. Înainte de a începe turul, trebuie să intri în muzeu și în magazin pentru a face check-in cu biletele tale în format PDF și îți vor da o brățară.
Turul începe pe Terenul 1, unde vei afla multe despre istorie, cunoștințe și vei putea face fotografii pentru suveniruri pe care să le împarți cu prietenii tăi. Terenurile sunt asigurate cu personal de securitate 24/7, pentru a te asigura că nu se întâmplă nimic cu ele. Cum poți vedea în imagine, sunt cel puțin 2 bodyguarzi:
Apoi am mers către Dealul Henman, o zonă înierbată unde mulțimile de fani urmăresc meciurile de tenis pe un ecran gigant lângă Terenul 1.
Faimosul Teren 18: Aici a avut loc cel mai lung meci din istorie, care a durat 11 ore și 5 minute, jucat pe parcursul a trei zile (22-24 iunie 2010) între John Isner și Nicolas Mahut: 6-4 3-6 6-7(7-9) 7-6(7-3) 70-68. Am stat foarte aproape de iarbă și, la o primă privire, sincer, am crezut că este falsă… nu exista niciun fir mai lung decât celălalt.
Wimbledon are doar un singur eveniment, care durează aproximativ două săptămâni la începutul lunii iulie, iar apoi iarba este îndepărtată și replantată sămânță cu sămânță în august și tunsă în fiecare zi în timpul Campionatului. Nu recomand să vizitezi după campionat! Mai-Mai este perfect, deoarece poți vedea iarba proaspătă și florile care sunt păstrate într-o grădină interioară pe durata iernii sau sunt vândute publicului larg (banii merg la caritate). Asta îmi aduce aminte de bilete, dacă părăsești turneul, biletele sunt revândute la intrarea de lângă Dealul Henman, unde poți cumpăra și tichete pentru accesul pe teren dacă mergi acolo dimineața. Prin revânzare, Wimbledon a obținut anul trecut aproximativ 400.000 de lire sterline britanice, care au fost donate prin intermediul Fundației Wimbledon.
Aș putea continua și să fac un blog separat despre lucrurile pe care le-am învățat acolo, dar voi lăsa asta în sarcina ghizilor de tur… poți rezerva turul și muzeul la: https://bookings.wimbledon.com/stadiumtours/booking/default.htm dacă rezervi turul, biletul pentru muzeu este inclus.
P.S. Muzeul este o adevărată comoară, foarte interactiv pentru toate vârstele, astfel încât te poți distra în timp ce faci o incursiune în istoria tenisului! De asemenea, pentru că am cumpărat ceva din magazin, am primit un discount de 10% la cafeneaua de lângă Terenul Central, unde ne-am bucurat de niște sandvișuri și răcoritoare.
*Eu și părinții mei în fața Terenului Central.
Înapoi în Londra
Am revenit în Londra în jurul orei 17:00, așteptând autobuzul am făcut câțiva prieteni români care mi-au dat multe sfaturi utile despre viața în Londra, locuri de muncă, șansele de a reuși acolo și cât de bine dezvoltată și industrializată este frumoasa Anglie.
Pentru a ajunge la South Kensington, unde urma să ne întâlnim cu draga mea prietenă, Irina, am luat autobuzul 493 (de la GATE 4) până la Southfields și de acolo am luat metroul District Line.
În spatele stației se află un pub minunat numit “Hoop and Toy”, unde poți savura tradiționalul Fish and Chips și o halbă de (așa cum recomandă tatăl meu) Camden Hells în timp ce urmărești sportul pe ecranele mari. P.S. serviciul pentru clienți a fost absolut excelent, au fost foarte primitori și la bar i-au permis tatălui meu să încerce două tipuri de Camden Hells înainte de a decide ce să comande!
Ne-am întâlnit cu Irina și apoi am mers la Muzeul Victoria and Albert, deoarece vineri majoritatea muzeelor sunt deschise până la ora 22-23:00.
La muzeul V&A, unii artiști stăteau pe un scaun cu un iPad sau simplu hârtie și creion. Unii se bucurau de desert și băuturi în cafeneaua minunată pe care o poți vedea în imaginea din stânga.
Apoi ne-am distrat puțin în magazinul muzeului 🙂
Aventura in Londra
În jurul orei 21, în cele din urmă am ajuns la hotel! Am făcut check-in și, sincer, pentru prima dată vreodată, un hotel nu oferea papuci. Hotelul este uimitor, locația este excelentă, foarte aproape de St. Pancras International, Euston, Russell Square, multe autobuze.
Am stat la Hotelul Royal National într-o cameră triple, cu vedere la stradă și micul dejun inclus. Hotelul este împărțit în două clădiri, North și South, cu o grădină între ele care găzduiește un restaurant italian și “The London Pub”, care are două televizoare în aer liber unde oamenii se bucură de meciuri de fotbal și unde eu am savurat niște Diet Coke, chips-uri și am urmărit Formula 1.
IMG_6007 Hotelul are 1600 de camere, în cameră găsești ceai și cafea gratuite și un ceainic, șervețele, prosoape, gel de duș, săpun și șampon. Aici începe aventura! Deoarece vroiam să economisim spațiu în bagaje pentru cadouri și haine noi, nu am adus papuci! Așa că, în jurul orei 21:30, eu într-o cămașă de fotbal engleză, am alergat timp de 10 minute pentru a ajunge la cel mai apropiat Primark. Am ajuns la Tottenham Court Road și, chiar dacă era aproape ora 22, străzile erau pline de viață, muzică, dans, magazine deschise. Din când în când, oamenii strigau în urma mea “C’MON ENGLAND” (care, apropo, a câștigat 4-0 în acea seară).
iMG_6011 IMG_6013 IMG_6014 IMG_6015
În orice caz, slavă Domnului pentru Primark și prețurile lor mici. Am găsit papuci la 1 liră sterlină perechea, adică 5,5 lei românești 🙂